Aventura noastră prin Valea Cernei a pornit într-o miercuri la prânz, când am evadat mai repede de la muncile obişnuite, ne-am urcat în maşină şi pe aici ţi-e drumul. Din Bucureşti până la campingul de lângă Pensiunea Dumbrava a fost de vreo 6h, mai cu pauze, mai cu alimentare. Deh, ca la drum lung. Ajunşi acolo, am instalat corturile, am mâncat câte ceva şi ne-am pus la somn.
Planul de bătaie pentru prima zi a fost să mergem pe Vf Arjana (1511m). Ceea ce am şi făcut, colindând pădurile, satul Dobraia şi grădinile puţinelor case pe care le întâlneam. Fiind mijlocul lui septembrie, ne-am bucurat de roadele găsite din belşug. Mure cât cuprinde pe marginea drumului, cele mai bune prune pe care le-am mâncat vreodată, mere de tot soiul şi nimeni care să ne oprească din acest festin. Am luat şi la pachet câte ceva ca să avem la micul dejun din zilele următoare. Traseul a fost lung, de vreo 13h si peste 30km dar a meritat fiecare moment. Am plecat de la camping, am traversat Cerna, am urcat spre Dobraia, Vf. Biliana (1362m), Vf. Zascol (1491m) şi Vf. Arjana (1511m). La coborâre, am traversat Poiana Cerbului, prin Cheile Prisăcinei şi înapoi la camping. Peisajele sunt SUPERBE. Merită majusculele, credeţi-ne pe cuvânt. Şi dacă nu ne credeţi, vă invităm oricând să ne însoţiţi. Obosiţi, am făcut un foc şi am admirat bolta de stele care ne ameţeau prin multitudinea lor.
A doua zi, am zis că merităm o tură mai lejeră aşa că am luat-o la pas prin Cheile Ţâsnei şi a fost minunat, unul din cele mai faine trasee. Am admirat Pinul negru de Banat, am ascultat susurul Ţăsnei şi micile cascadele pe care le crează în drum spre poiană. Pe traseu am trecut pe lângă Moara Dracului. Aceasta este o moară de măcinat folosită de ciobanul de la stâna din apropiere, care a fost distrusă şi cu bunăvoinţa unor oameni voluntari, a fost repusă pe picioare urmând să fie pusă roata. După moară, un afiş ne spune de stâna la care putem odihni la nici 10 min de mers.
Ne-a întâmpinat o căţeluşă prietenoasă cu puiul ei iar ciobanul ne deschidea poarta. Stâna este ţinută de nea Ion din Isvarna, ieşit la pensie şi odihnindu-se în munţi cât e vremea bună, cu traiul şi munca simplă, retras dar totuşi vizitat de mulţimea de drumeţi ce străbate potecile Munţilor Cernei. Ne-a servit cu o ţuică de cireşe şi doritorii au gustat şi cumpărat caş şi brânză proaspătă. Ne-am întors bucuroşi, am făcut poze şi ne-am răsfăţat cu o baie la cădiţele cu ape termale uşor sulfuroase. Am pus apoi de un ceaun de legume şi am cântat la chitară.
A treia zi, am mers pe scările ce duc către Ineleţ şi am promis să revenim altădată să ducem până la capăt traseul fiindcă planul era să străbatem Cheile Tâmnei, spre Crovul Mare şi Poiana Beletina. Urcuşul prin pădure a fost lin, umbros, priveliştea către Ineleţ cu satul răsfirat printre copacii, era de vis. La ieşirea din chei, poiana largă ni se întindea la picioare, cu pietre răspândite peste tot şi crovurile mărgineau semeţe câmpia. Ne-am tolănit la soare şi ne-am uitat la turma de oi care trecea pe acolo. Căţeii ne-au mirosit şi şi-au văzut de ale lor. Ne-am întors la camping, am făcut o mămăligă în completarea ceaunului din ziua precedentă şi ne-am pregătit de plecare.
Ultima zi, ne-am răsfăţat cu o plimbare pe Ciucurul Mare şi o croazieră prin Cazanele Dunării cu oprire la Peştera Veteranyi. Am mers la Mânăstirea Mraconia şi apoi ne-am urcat în maşină şi pe aici ţi-e drumul către Bucureşti.
Comments