Mini-vacanţa de 1 decembrie ne-a purtat paşii spre meleagurile Carpaţilor Orientali, pe unde nu mai fusesem de ceva timp. Aşa că vineri seara am plecat spre Borsec şi după atâtea ore de mers cu maşina, abia aşteptam să ne punem la masă şi să vedem încotro apucăm următoarele zile. Aveam câteva idei aşa că în ziua ce avea să vină, am stabilit să facem Pietrele Doamnei şi Trans-Rarăul, al treilea cel mai frumos drum din ţară, dupa Transfăgărăşan şi Transalpina. Zis şi făcut. Ziua se anunţa stabilă, deşi era puţin înnorat, iarna nu şi-a intrat pe deplin în drepturi aşa că am urcat fără probleme până la Hotel Alpin, unde am lăsat maşina (5 lei taxa de parcare). Era ceva lume, mai mult sau mai puţin echipată dar dornică de explorat. Aşa că am depăşit repejor şi ne-am mai oprit din când în când pentru câte o poză cu peisajul din jur, având Piatra Şoimului şi Giumalăul în vedere. Am urcat pe CA vreo 40 minute iar spre platou încă vreo 10 care au fost mai intense din cauza urcuşului abrupt şi a lanţurilor de care trebuia să te ajuţi. Rădăcinile copacilor jucau şi ele un rol la fel de important în ajutorarea noastră. Traseul acesta a fost tip circuit, coborând agale prin pădure şi înapoi la hotel. Este accesibil chiar şi pentru părinţi cu copii de 5-6+. După ce ne-am tratat cu un ceai cald şi vin fiert la terasa amenajată, am continuat a merge către satul Ciocăneşti. Aflat la poalele Suhardului, pe drumul către Cârlibaba, Satul Ciocăneşti se deosebeşte de cele din împrejurimi prin casele încondeiate, desprinse parcă dintr-un basm. Este unul dintre cele mai frumoase din ţară şi păstrarea acestei tradiţii datează de prin anii '50, fiind impusă de lege.
Pentru cea de-a doua zi ne doream tare să prindem răsăritul pe Vf. Toaca, aşa cum îl surprinsesem în Cozia cu o săptămână înainte. Din păcate, din cauza interdicţiei de circulaţie între orele 23:00-05:00, ne-am întârziat plecarea cu 2h. La ora 05:00 fix eram în maşină şi ne îndreptam spre Durău. Frontalele pregătite luminau puţina ninsoare care cădea printre brazii înalţi iar după o oră de urcuş am prins răsăritul abia la ieşirea din pădure, la cabana Fântânele. Deşi priveliştea ar fi fost superbă, ceaţa s-a împotrivit planurilor noastre şi fără prea multă zăbavă am continuat drumeţia. Copilul din noi s-a bucurat atât de mult încât începusem să ţopăim pe curba de nivel iar pe măsură ce urcam, soarele a început a dansa vesel printre copacii din pădure, aruncându-şi razele pe zăpada proaspăt cernută. Visul alb s-a conturat în zona de jnepeniş când ni s-au arătat pe rând Cuşma Dorobanţului, Panaghia şi Cununa Zimbrilor. De aici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul, făcând poze în toate părţile şi minunându-ne de jocul norilor şi de peisajul ce ne înconjura. Aşa am ajuns la poalele scărilor cele noi ce duc pe Vf. Toaca (1904m), inaugurate în 2018. Admirând de la înălţime Ocolaşul mare şi cabana Dochia, ne-am bucurat de o baie de soare, de capre negre, de zăpadă şi vânt dar şi de o mare de drumeţi ce îşi croia drum către acest vârf, Nu am mai întârziat şi am apucat către vale. Deşi ne-am fi dorit să vedem şi Cascada Duruitoare, despre care auzisem că a început să ingheţe (de la cabana Fântânele pe TG cam 2h 30min de mers), se făcea destul de târziu şi aveam un ciubăr programat care ne aştepta. Cu sufletele pline de frumuseţi, ne îndreptam spre un final de zi vesel şi tihnit.
Ultima zi întreagă prin Borsec am dedicat-o zonelor din oraş şi tare plăcut am fost surprinşi de obiectivele locale: Grota Urşilor, cariera de travertin, Peştera de gheaţă şi izvorul cu apă minerală. Vara în poiana zânelor sunt sezlong-uri amenajate pentru a-ţi răcori picioarele în apa cu proprietăţi terapeutice, prima îmbuteliată iar aerul cel mai curat. După prânz ne-am pregătit de ceaun, fiind şi ziua lui Andrei. Nu simţeam frigul căci sufletele nu erau calde şi bucuroase de companie. Nu povestesc mai mult să nu vă fac poftă, mă rezum la a spune că a fost un festin pe cinste :D
Ultimele obiective vizitate au fost cascada cu apă termală de la Topliţa, care mi s-a părut superbă (deşi plasată lângă drum, parcă îi răpeşte din farmec) şi un cimitir paşoptist prin Pasul Caşin. Bineînţeles, dacă tot am străbătut Covasna, era păcat să nu ne întoarcem cu provizii pentru cămară: cartofi, ceapă, pâine, kurtos, apă minerală şi...bere Csiki Sor.
コメント