Începutul lui august m-a găsit cu dor de un traseu pe care nu îl mai făcusem de mult iar ceilalţi deloc sau doar parţial. Aşa că ne-am luat bocancii, rucsacii cu sacii, de-ale gurii şi un pepene (nelipsit vara la noi, face minuni la începutul dar mai ales la sfârşitul oricărei drumeţii) şi ne-am pregătit.
Am urcat de la Căminul Alpin spre Pichet şi ne-am întâlnit cu o mulţime de turişti, unii venind dinspre Poiana Izvoarelor, alţii dinspre Diham. În weekendul acela trebuia să se desfăşoare evenimentul "Floare de colţ" la Mălăieşti, anulat pe motive de Covid, dar acest fapt nu a împiedicat un val de oameni să asalteze potecile Bucegiului. Am făcut până la Pichet cam 2h30min, cu mici pauze de observat ciupercile uscate de pe drum. Drumeţia a continuat spre La Prepeleac, unde se intersectează cărările ce duc către Bucşoiu sau către Mălăieşti, pe Take Ionescu pe unde am şi mers. Cred că a fost cel mai aglomerat weekend pe care l-am prins aşa pe munte fiindcă şi pe traseu dar şi la cabană era plin de oameni şi de corturi. Stingheriţi, am stat să facem un timelapse şi câteva poze, am refăcut provizia de apă şi ne-am îndreptat către locul în care urma să dormim - Refugiul Ţigăneşti. Din Padina Crucii, este o plimbare pe curba de nivel cu peisaje ce îţi mângâie ochii şi sufletul (şi cred că voi folosi expresia aceasta pentru foarte foarte multe locuri) până la Lacul Ţigăneşti (este şi stână în zonă, atenţie la căţei) şi urcuşul până la refugiu.
Pe toată ziua, am străbătut cam 14 km în aprox 7 ore şi cu o diferenţă de nivel de 1623m. Am mâncat şi am făcut poze şi am povestit până după apus pe un vânt care nu ne-a lăsat o clipă.
A doua zi, ne-am trezit să vedem răsăritul, ne-am mai lenevit puţin şi ne-am echipat să o luăm din loc. Planul era să mergem la Omu prin Turnurile Ţigăneşti iar de acolo să facem Bucşoiu şi să coborăm la Prepeleac şi retur pe bucata de traseu comună cu ziua precedentă. Pe mine anume mă entuziasma bucata aceasta de traseu fiindcă în trecut prinsesem ceaţă cam de fiecare dată şi ne-am bucurat de o super vreme tot timpul. Am admirat turma de oi ce era aproape de de cabană, Valea Gaura şi norii ce se jucau prin preajma Doamnei. La Omu era lume, am băut un ceai, am terminat mâncarea şi ne-am reorientat, întrucât o mică accidentare ne-a făcut să ne schimbăm planurile (aşa este când iei adidaşi noi de drumeţie pe un drum lung) şi am coborât pe Valea Cerbului către maşină şi, bineînţeles, pepene.
Ca să tragem linie şi pe acest segment din traseu, cam 3h30min până la Omu şi cam tot atât de la Omu până la Căminul Alpin, însumând 14 km.
Câteva din momentele surprinse de noi, mai jos :D
Comments