Fiecare weekend petrecut pe munte departe de agitaţia cotidiană este timp câştigat. Cu atât mai mult cu cât îl petreci lângă prieeni dragi, la un foc, la o chitară şi mâncare bună. Astfel am plecat către Cabana Cuca sâmbătă dimineaţă şi ne-am pregătit hamurile, căştile, papuceii şi cordelinele pentru repetat şi exersat noduri. Prietenii noştri, Ana Tănăsescu şi Dragoş Burea, ne-au ajutat cu o lecţie explicativă de nota 10.
Seara am făcut un ceaun de fasole care cu siguranţă a intrat în istoria meselor noastre. Şi asta pentru că am fiert-o 4 ore!!! Stomăcelele noastre au rezistat şi au mai căpătat una alta dar putem spune că a meritat aşteptarea. Ce gust, ce aromă! După masă ne-am pus la o cântare a la Ovidiu până aproape de ora 3 când camera bine încălzită ne-a ademenit într-un somn bun cu vise de munte.
Dimineaţa ne-am strâns bagajele şi ne-am împărţit în 2 echipe: una mai mare care urma să facă trasee de escaladă la diedru iar una mai mică (dar vonică) ce s-a aventurat spre Lacul şi Refugiul Iezer. Zis şi făcut. Ziua era senină şi soarele ne-a răsfăţat un pic pe drum dar dupa intrarea în padure nu l-am mai regăsit iar răcoarea prezentă ne înviora la fiecare pas. Am urcat pe firul pârâului Iezer ce se repezea spre Bătrâna aşa că am avut apă la discreţie şi am traversat 3 podeţe de lemn de pe o parte a sa pe cealaltă. După pădure a urmat zona de jnepeniş, ultima de unde se pot lua lemne pentru foc la refugiu. Crestele erau scăldate în soare de apus cald, tomnatec iar în spatele nostru se zăreau Bucegii şi Piatra Craiului.
Erau ceva oamenii care plecaseră de la refugiu, fie pe poteca de iarnă, fie pe cea de vară pe care am urcat noi. Lacul era îngheţat bine, fiind un strat atât de solid încât puteai merge până spre mijlocul lui (nu am testat noi, ci unul dintre turiştii cu care ne-am întâlnit). Puţin înfriguraţi, am făcut repede câteva poze, am mâncat câte ceva şi am luat-o înapoi la vale pe unde am urcat, ultima ora parcurgând-o la lumina frontalelor. Totul s-a desfăşurat cam în 5h30min. Ne-am regrupat la cabana Voina unde am povestit fiecare cum ne petrecusem ziua.
Echipa de escaladă s-a bucurat de vin fiert, ceai cald şi mere coapte lângă diedru iar tehnica băieţilor de căţărat l-ar face invidios şi pe Spider Man :D Dificultatea traseelor pe care le-au făcut a fost 5-6 dar cuvintele ar fi de prisos, lăsăm câteva cadre care să grăiască despre abilitatea lor.
Drumeţiile pe care le vom organiza în Munţii Iezer-Păpuşa vor fi ceva anual, de recurenţă, fiindcă locul acesta are un farmec aparte pentru noi, povestea fiecăruia începând, de fapt, aici.
Comments