Poveste în Făgăraș - Vf Ciortea și Lacul Avrig

O drumeție de 2 zile lungi (1 zi 1/2 de fapt) și faine, desi cam obositoare dar pline de satisfacție. Să începem povestea... Am plecat sâmbătă la prânz spre Avrig și am lăsat mașina la bifurcația drumului Suru <-> Cabana Poiana Neamțului. Am pornit-o apoi pe Drumul forestier spre cabană și am început urcușul către cabana Bârcaciu unde urma să campăm. Despre frumusețea traseului ziua nu aș putea spune prea multe fiindcă noi l-am făcut la lumina frontalei. În momentul în care am ieșit din pădure însă, a fost magic. Cerul era plin de stele iar luminile orașului se zăreau de pe deasupra copacilor și ne simțeam învingători. Am continuat inca vreo 40 min până am ajuns la cabană. Am întins corturile, am servit un ceai și ne-am pregătit de somn. A doua zi, întregul peisaj se înfățișa înaintea noastră. Orasul se zărea in depărtare, sub o mare de nori liniștiți. Cabana are printre cele mai faine toalete pe care le-am întâlnit la munte și ne-am bucurat de ziua frumoasă ce se anunța. Munții ne înconjurau și ne minunam de frumusețea Făgărașului văzută din alt unghi de această dată. Plini de elan, am început să îi dăm la deal dar odată trecuți de liziera pădurii, nu am mai avut atâta spor fiindcă tufe de afini ne străjuiau poteca. Și, pentru că suntem niște vegani veritabili, ne-a fost milă să le lăsăm așa de izbeliște. Așa că până în Șaua Scării ne-am pus fericiți burțile la cale. Am ocolit Vf Scara și am mers pe Curmătura de Vest a Gârbovei şi hopa sus, pe Ciortea de Est (2427 m). Andrei s-a aventurat ca o capră de munte pe terenul stâncos pe nemarcat către Ciortea Vest iar noi l-am așteptat cuminți, admirând peisajul pe care ceața ne lăsa să îl privim din când în când. Am zis ca o capră fiindcă am fost mai comozi şi am lăsat rucsacii la răspântia dintre drumul către Ciortea şi brâna spre lac. Ne-am întors să recuperăm bagajele și am coborât spre Lacul Avrig unde ne-am odihnit oleacă. Am urcat apoi în Șaua Avrigului, am mers lejer pe curbă de nivel către Budislavu, l-am urcat și pe urmă pe Curmătura Surului spre cabana omonimă. Ne-am încălzit trupul cu o ciorbă de legume și sufletele cu un strop de țuică și ne-am pornit a coborî. Drumul forestier a fost lung tare, l-am parcurs tot la frontală și odată ajunsi la mașini, obosiți dar fericiți, ne-am întors acasă. Ca să tragem linie, am parcurs în prima zi ~14 km în 4h iar în a doua zi am străbătut aprox 26 km în 13h (cu tot cu nenumăratele pauze de afine şi pauze de poze) iar diferenţa de nivel cumulată pe ambele zile a fost undeva la 1800m. Pentru că nu toţi turiştii noştri sunt în aceeaşi condiţie fizică, tura organizată de noi este: până la cabana Bârcaciu în prima zi iar în a doua zi până la lacul Avrig, cu retur la cabana Bârcaciu, fiind astfel ceva mai scurt şi accesibil pentru toată lumea.